Pelerinaj Italia (4): LORETO – in sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului

loreto250706

Loreto este unul din locurile dragi – m-as reintoarce oricand, cu aceeasi bucurie. Cand am intrat pentru prima oara in sanctuarul Maicii Domnului de aici (au trecut de atunci doar doi ani), am experimentat o senzatie ciudata, ca si cum ceva ma tinea in loc, intre peretii aceia; a fost nevoie chiar de un efort constient ca sa pot iesi si nu m-am mai oprit decat afara din bazilica, pe scari, uitandu-ma in jurul meu cu neincredere la forfota celor care aranjau stative si instrumente pentru concertul simfonic in aer liber ce urma sa inceapa in acea seara. Mi-am spus, coborand spre parcare, ca trebuie neaparat sa revin in locul acesta si poate chiar pentru o perioada mai lunga de timp.

Continue reading

Advertisements

Pelerinaj Italia (3): PADOVA – acasa la “Il Santo” sau momentul in care mintea a incetat sa mai vorbeasca

PADOVA – Sant’Antonio, prega per noi!

img_2646

Acum doi ani, cand am fost ultima data in Italia, mi-am dorit foarte mult sa ajung si la Padova. Imprejurarile au fost insa de asa natura incat aceasta deplasare nu a fost posibila, iar eu m-am intors acasa, la vremea respectiva, cu regretul ca nu am facut tot ce se putea. Era adevarat, lasasem comoditatea sa triumfe si taiasem mult prea usor Padova de pe lista. Iata-ma insa, la scurt timp, punand piciorul in orasul Sfantului (unde, am inteles, nimeni nu-i prea pomeneste numele… unul singur poate fi “il Santo”) cu o nerabdare care cu siguranta nu mi s-a citit pe chip, dar care isi facea nestingherita de lucru in forul interior, daramand pe acolo fel si fel de rezistente si bariere si pregatind terenul pentru, in sfarsit, ceva. Caci, asa cum am amintit anterior, la Padova am incetat sa mai fiu calator si am devenit, cu adevarat, pelerin.

Continue reading

Pelerinaj Italia (2): UDINE – prima noastra oprire pe pamant italian

Daca ar fi sa caracterizez in cateva cuvinte anul 2016, cred ca cel mai bine i s-ar potrivi sintagma “Anul in care nu prea am stat pe-acasa” šŸ™‚ Ā Dupa un concediu plin in iunie-iulie si o binemeritata evadare de odihna pe la jumatatea luiĀ august, nu ma gandeam ca toamna ma va gasi calatorind din nou. La drept vorbind, nici n-a fost o calatorie propriu-zisa, pentru ca pelerinajul e… altceva. Nu vizitarea locurilor semnificative din punct de vedere religios il face deosebit (asta se poate face destul de bine si de eficient si pe cont propriu!) ci sentimentul de comuniune cu membrii unui grup care au, toti, aceleasi intentii, aceeasi deschidere, aceeasi incredere, aceleasi sperante. Da, categoric imi place pelerinajul, imi place ideea unui drumĀ in care ai ocazia sa-ti amintesti in permanenta de tine insuti, imi plac rugaciunea comuna si liturghia zilnica, imi plac pana si momentele de destindere care nu aluneca niciodata in derizoriu sau ridicol. Pelerinajul din aceasta toamna, desi nu mi-a oferit multe noutati la nivel de obiective incluse in program, a avut in schimb marele merit de a fi prilej de reflectie si interiorizare, stari ce m-au cam ocolit de pe la inceputul verii si a caror lipsa incepea sa se “vada”. M-am intors cu restante mari de somn, ca de obicei, dar echilibrata spiritual-energetic cum n-am mai fost de mult timp (un rol esential cu siguranta l-a avut aici si postul pe care l-am tinut in toata aceasta perioada) asa ca, daca progresia continua, la anul ma pot astepta la o experienta cu totul aparte.

Primul popas – UDINE:Ā Congregazione delle Suore della Provvidenza

carita

Continue reading

Pelerinaj Italia (1): Pilgrimage to the place of the wise

Nu stiu chiar cat de adevarata e zicala potrivit careia cele mai bune lucruri se intampla pe neasteptate, dar de data aceasta trebuie sa-i acord un oarecare credit. Pentru ca plecarea mea pe traseul pe care il voi relata in continuare a aparut pe neasteptate si, pe deasupra, a trebuit sa-mi pun serios memoria la treaba pentru a gasi un moment mai prost in care s-ar fi putut intampla. Nu l-am gasit šŸ™‚ dar, retrospectiv privind acum, nu pot decat sa-mi reamintesc una dintre marile lectii ale vietii, pe care de obicei ne straduim din toate puterile sa o ignoram: Let… it… flow…

Asa ca am lasat lucrurile sa curga… E adevarat, dintr-o obligatie, amestecata cu ceva compasiune si cu chiar ceva mai multa recunostinta (se stie cine, ce si cum šŸ™‚ ) dar si cu entuziasmul celei care, daca ar putea, si-ar face viata o calatorie perpetua. Roma, Padova, Loreto, Assisi (ah, Assisi!), Cascia, Cortona, Vicenza, Aquileia, Bad Deutsch Altenburg si Budapesta… locuri care merita vazute si revazute si in care istoria se amesteca cu prezentul intr-un melanj care nu te poate lasa neschimbat. Credeti-ma pe cuvant, sau mai bine faceti-va bagajele si verificati singuri! šŸ˜€

Continue reading

I’m patient… the best is yet to come!

Nu ai nevoie de magie ca sa dispari. Tot ce-ti trebuie e o destinatie.

Mi-ar placea sa mi se potriveasca mai bine citatulĀ de mai sus. Nu calatoresc eu atat de mult catĀ as vrea si nici peste tot pe unde as vrea, dar incerc sa fac din orice noua iesire un prilej de a-mi reaminti ca exista viata si dincolo de cotidian. Mai ales dincolo de cotidian. Nicio calatorie nu seamana cu alta si, mai important, niciun loc nu mai seamana astazi nici macar cu el insusi, dupa un numar (nu chiar mare) de ani.

Sf. Augustin spunea: “Lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc citesc doar o singura pagina.” Imi amintesc ca am inceput sa “citesc” abia peĀ aproape de mijloculĀ anilor ’90. Aveam vreo 16-17 ani si imi trebuia acordul parintilor pentru a iesi din tara šŸ˜€ . Am pastrat multa vreme primul pasaport, plin de vize. Acum nu mai este nevoie nici de documente stufoase, nici de timpi lungi de asteptare, nici de drumuri la ambasade. Nici macar financiar nu mai este un efort atat de mare. Tot ce se cere e dorinta de a iesi din noi insine, din comoditatea noastra, pentru a ne indrepta spre locuri care au potentialul de a ne ajuta sa strangem comori exact acolo unde rugina nu le atinge si unde hotii nu le fura. Si apoi, cum bine spune un proverb ebraic, “indiferent ce se intampla, o calatorie iti ofera intotdeauna o poveste de spus”.

Povestea din aceasta vara incepe cu o tara pe care, din motive neintelese pe deplin nici macar de mine, o simtĀ ca fiind locul (dintre cele vazute pana acum) in care mi-as dori cel mai mult sa traiesc. Nu as vrea sa calatoresc acolo, ci sa pot calatori de acolo. Daca ati avut vreodata sentimentul ca ati ajuns intr-un loc in care va simtiti mai acasa decat acasa, daca ati invatat vreodata o limba doar de dragul de a o intelege si din bucuria de a o asculta cum suna, atunci intelegeti cam ce mi se intampla mie in SUEDIA. N-am scapat de sentimentul asta nici vara asta, desi sunt lucruri care nu imi plac acolo si nu-s putine. Orice as face insa, ramane acelĀ feeling ciudat pe care nu reusesc sa-l interpretez. Un bun prieten mi-a sugerat ca remediu o calatorie in Israel (unde el locuieste deja de ceva ani buni si de unde e sigur caĀ nici eu nu m-as mai intoarce usorĀ in Europa). Nu stiu daca Tel Aviv-ul m-ar face sa uit “si de 10 Stockholm-uri”, cum spune el šŸ™‚ pentru ca nu am ajuns inca in Israel, dar se va intampla si asta candva, cu siguranta.

A doua parte a calatoriei a capatat, fara voia mea, si o oarecare nuanta istorica: LONDRAĀ imediat inainte de BREXIT šŸ˜€ Sa nu radeti, timing-ul asta a avut si avantaje, mai ales ca am deschis bine ochii (si la propriu si la figurat) pentru a observa cum se desfasoara la ei o campanie “electorala”. Concluzia cred ca o puteti ghici si singuri: politica e una, sfanta, universala si la fel de insidioasa, oriunde s-ar afla. Am plecat din Londra in ziua referendum-ului, asa ca reactiile post – ce-or fi facut ei acolo le-am aflat, ca tot omul, de la TV.

Atunci cand te afli in capitala Regatului (inca)Unit, ai o singura dilema: sa trag, sau sa nu trag o fuga pana la PARIS? Am mai avut dilema asta si cu ceva ani in urma, asa ca de data asta am spus un “Oui” clar. Au urmat, astfel, vreo 4 zile (pline) in capitala Frantei, care mi-a furnizat cea mai mare surpriza din abia incheiata vacanta. Si nu, nu e legata de EURO, desi numai eu pot avea ghinionul de a nimeri intr-un oras mare in timpul manifestarilor sportive de anvergura. Va amintiti doar cine era in Londra acum 4 ani, in timpul Jocurilor Olimpice, nu? šŸ˜€

Si, in incheierea acestei introduceri, un citat din Marcel Proust care mie mi se pare absolut extraordinar: “Le vĆ©ritable voyage de dĆ©couverte ne consiste pas Ć  chercher de nouveaux paysages, mais Ć  avoir de nouveaux yeux.” Asa sa fie!