Lazar de la poarta mea – o reflectie la sfarsitul Anului Milostivirii

Ai primit cele bune în timpul vieţii, după cum Lazăr, cele rele! Acum el este aici mângâiat, tu însă suferi.

Pentru ca astazi a fost duminica in care Evanghelia ne-a prezentat parabola bogatului si a lui Lazar cel sarac, nu pot sa ma abtin sa nu redau mai jos un comentariu care se refera la aceasta parabola si care, dintre toate cele pe care le-am auzit facute asupra acestui fragment evanghelic, mi se pare de departe cel mai… hai sa nu-i spun inspaimantator ca si perspectiva, dar cel putin cu cel mai mare potential de a produce un oarecare cutremur interior. Altfel spus, e atat de ancorat in realitate (in realitatea fiecaruia dintre noi, caci aici ne putem foarte usor substitui naratorului!) incat chiar are sanse sa-si atinga tinta. Ascultam cu totii, de-a lungul vietii, ore bune de predici… din care ramanem, din pacate, cu foarte putin. Cred ca am mai spus-o pe undeva, una din cele mai eficiente arme pe care le are Biserica in lupta pentru trezirea poporului adormit (din ce in ce mai adormit!) e cea manevrata de slujitorii sai: cuvantul! Pacat ca astazi multi dintre ei arunca sagetile fie fara forta, fie fara tinta…

Continue reading

Daca te temi…

Daca te temi sa mergi, sa nu lasi mana mamei.

Daca te temi sa nu cazi, nu te mai ridica in picioare.

Daca te temi de accidente, lasa-ti masina in garaj.

Daca te temi de urcus, ramai mereu la poale.

Daca te temi ca nu vei sti sa construiesti, lasa totul pe hartie.

Daca te temi sa nu te ratacesti, ramai mai bine acasa.

Daca te temi de truda, de sacrificiu si de viitor, stai undeva retras, inchis si ghemuit…

Si atunci…

Poate vei supravietui, dar nu vei mai fi om. Pentru ca omului ii este dat sa-si riste cu intelepciune viata.

Te vei preface ca iubesti, dar nu vei sti daca iubesti cu adevarat, pentru ca iubirea te face capabil si dornic sa-ti risti viata pentru ceilalti, pentru un altul.

Poate vei da viata, dar nu vei fi nici tata, nici mama, pentru ca a fi parinte inseamna, asemenea bobului de grau, sa accepti riscul suprem de a-ti pierde viata pentru ca sa se nasca spicul.

Iubirea e o chestiune de timp. Cei care se iubesc au intotdeauna timp unul pentru celalalt. Si pentru ca este Iubire, Dumnezeu s-a facut Timp.

(Michel Quoist)

Dreptate

Am oferit o paine unui sarac. Credeam ca am fost caritabil. In schimb, era dreptate: pentru ca eu aveam atata paine iar lui ii era foame.

Am calauzit un orb o bucata de drum. Ma simteam bun. In schimb, era dreptate: pentru ca eu vad si el nu.

Am dat mana unei fetite nespalate si zdrentuite. Credeam ca eram generos. In schimb, era dreptate: aveam o datorie de iubire fata de ea.

Am dat niste bani unui sarac de care nu puteam scapa. Ma simteam in regula. In cele din urma a plecat. In schimb, era nedreptate: pentru ca avea nevoie si de bunatatea mea.

Am strigat unui tanar sa mearga sa munceasca in loc sa ceara de pomana. Credeam ca-i dau o lectie. In schimb, era nedreptate: avea nevoie si de lucru si de respect.

Ma simteam un bun crestin, cu constiinta in regula. Merg la Liturghie, recit cateva rugaciuni, nu fac rau nimanui. In schimb, sunt egoist si ipocrit: pentru ca Domnului, care imi ofera fiecare moment din viata, ii ofer numai farame din viata mea, iar fratilor mei le rezerv doar farame din iubirea pe care El mi-o ofera.

(Autor necunoscut)

Decalogul zilnic

DOAR PENTRU AZI voi incerca sa traiesc ziua, fara sa am pretentia de a rezolva problema vietii mele dintr-o data.

DOAR PENTRU AZI voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, ma voi imbraca cu seriozitate, nu voi ridica tonul, voi fi politicos in comportament, nu voi avea pretentia de a corecta si de a face mai bun pe nimeni, inafara de mine.
Continue reading

Prietenie

Daca ai avut curajul s-o iei pe firul prieteniei in sus, sa stii ca vei avea mult de urcat. Drumul e greu si razbat numai constiintele curate. Va trebui sa lasi pe drum tot bagajul plin cu mandrie, lasitate si ganduri meschine. Nici in buzunare sa nu uiti ceva. Nu-ti trebuie decat busola credintei. Inspira puternic incredere si porneste!

Drumul e placut la inceput, nu-i asa? Dar in curand incerci sentimente de regret ca ai lasat bagajul, cand puteai foarte bine sa-ti faci o casuta pe aceasta pajiste. Iata, peste tot veselie, buna dispozitie… Si aici poti gasi o “prietenie”, dar in ce fel? Tu insa nu renunta. Continua! NO PARKING HERE! Continue reading