Pelerinaj Italia (4): LORETO – in sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului

loreto250706

Loreto este unul din locurile dragi – m-as reintoarce oricand, cu aceeasi bucurie. Cand am intrat pentru prima oara in sanctuarul Maicii Domnului de aici (au trecut de atunci doar doi ani), am experimentat o senzatie ciudata, ca si cum ceva ma tinea in loc, intre peretii aceia; a fost nevoie chiar de un efort constient ca sa pot iesi si nu m-am mai oprit decat afara din bazilica, pe scari, uitandu-ma in jurul meu cu neincredere la forfota celor care aranjau stative si instrumente pentru concertul simfonic in aer liber ce urma sa inceapa in acea seara. Mi-am spus, coborand spre parcare, ca trebuie neaparat sa revin in locul acesta si poate chiar pentru o perioada mai lunga de timp.

Iata-ma asadar la Loreto, in septembrie 2016. Pe jumatate uda 🙂 , dupa baia involuntara pe care o facusem de dimineata la Porto Recanati, pe malul Marii Adriatice. Ei, nu chiar baie propriu-zisa, doar un val mai neastamparat care m-a luat pe nepregatite si s-a “jucat” putin cu pantalonii mei. Si pentru ca marea era tare frumoasa in dimineata aceea, iar rasaritul pe plaja nu se poate compara cu nimic altceva, va las sa admirati si cateva fotografii (ce, credeati ca m-a prins degeaba valul ala? eram “ocupata” 🙂 ). Si iata dovezile:

img_2649

Vedere spre mare, de la fereastra camerei de hotel

img_2656

Iubesc marea. Cred ca as fi in stare sa fotografiez fiecare val in parte, numai de dragul de a-mi aduce aminte 🙂 Da, imi voi aduce cu siguranta aminte ca de acum inainte sa pun costumul de baie in bagaj, chiar daca plec in… desert. Sa nu plecati niciodata fara el… pentru ca atunci cand va lipseste va vor iesi in cale cele mai faine piscine sau, asa cum am patit eu, chiar marea. Ah! Cu toate acestea, fotografiile nu reusesc sa surprinda decat prea putin din atmosfera minunata a acelei dimineti de toamna.

Loreto – Santuario della Santa Casa

Sa revenim insa la Loreto – un loc de care nu poti sa nu te indragostesti. Marturisesc ca prima data cand am ajuns aici m-am oprit in mijlocul pietei si am stat ceva timp doar ca sa privesc in jur. Ma asezasem langa fantana si priveam bazilica scaldata in razele unui soare de dupa-amiaza tarzie (am ajuns mai spre seara la Loreto, in iulie 2014). Sentimentul pe care l-am avut prima oara nu a mai fost prezent si de data aceasta, dar mi-l amintesc ori de cate ori privesc fotografiile facute atunci:

img_20140719_191157

Bazilica din Loreto (iulie 2014)

Si pregatirile pentru concert, in aceeasi seara:

img_20140719_194012

img_20140719_194209

Trei pereti ce apartin casei Maicii Domnului, de la Nazaret, casa in care Fecioara Maria a primit vestea de la ingerul Gabriel. In cazul in care nu stiati, asta se afla in interiorul bazilicii impunatoare de la Loreto, care de fapt asa se si numeste: Basilica de la Santa Casa. Dealtfel, am inteles ca Loreto este si infratit cu Nazaretul si cu alte orase – sanctuare mariane –  din intreaga lume. Al patrulea perete se pare ca era de fapt peretele unei grote sapate in stanca, care se gaseste actualmente in Biserica Buneivestiri din Nazaret. Transportati pe mare de nave cruciate, dupa ocuparea Tarii Sfinte de catre musulmani, peretii casei de la Nazaret au fost adusi in Europa de catre familia Angeli, pentru a fi salvati de la distrugere. Initial undeva in Croatia, apoi la Loreto, unde se gasesc si astazi, in interiorul acestui maret sanctuar. Din cate am inteles, de-a lungul timpului au fost facute studii tehnice si teste care au confirmat provenienta si vechimea acestor pereti, precum si legatura lor indubitabila cu grota aflata la Nazaret.

img_2696

Santuario della Santa Casa in sarbatoare

Da, in zi de sarbatoare am nimerit de data aceasta la Loreto: chiar pe 8 septembrie, in sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului. Atmosfera a fost pe masura… lume multa, targ, agitatie. Nu pot sa spun ca m-am dat in vant dupa toate astea, pentru ca as fi preferat mai multa liniste si mai putina populatie, dar e totusi frumos sa ajungi intr-un oras exact in ziua lui de sarbatoare. Unde mai punem ca semnificatia religioasa a fost clar subliniata, iar asta nu putea decat sa ne incante pe noi, pelerinii.

Pe mine, de data aceasta, m-a preocupat un singur lucru… un singur loc mai precis, in care am si petrecut intregul rastimp al scurtei noastre sederi la Loreto. La Santa Casa, fireste. Nu stiu cat am stat acolo, intr-un coltisor (ah, ce coltisor perfect am prins!). Nu mai aveam notiunea timpului si, oricum, timpul trece cu totul altfel atunci cand reusesti sa te cufunzi efectiv in rugaciune. Am si ratat initial intalnirea cu grupul, din cauza asta 🙂 Dar era locul in care imi promisesem ca ma voi intoarce si pentru nimic in lume nu aveam de gand sa petrec nici macar 10 minute in alta parte. De data aceasta nu mi-a mai fost greu sa plec, dar am inteles de ce imi fusese atat de greu prima oara. Imi puteam oare dori mai mult?

img_2699

img_2710

In interiorul Casei Sfinte

Capela de adoratie

Capela de adoratie

img_2698

Afara? Targ, multime, agitatie. Am trecut prin fata tarabelor cu de toate de parca nici nu ar fi fost acolo. Nu-mi e caracteristic, dar asta a fost una din trasaturile acestui pelerinaj. O renuntare personala, daca as putea s-o numesc asa. Am pornit la acest drum absolut din intamplare (luni era plecarea si eu am fost sigura ca merg abia sambata la pranz), atipic pentru mine, asa ca daca cineva acolo sus a vrut sa fie pelerinaj, atunci asta a fost. De la primul si pana la ultimul pas, a fost pelerinaj si nimic altceva. Si a fost prima si deocamdata singura iesire din care nu m-am intors cu niciun suvenir.

Afara, deci? Forfota. Lume multa, cumparaturi, bucurie, sarbatoare. Basilica della Santa Casa imbracata in flori. Si eu, care “sarisem” Liturghia. Dar nu puteam sa spun nimanui ca, de fapt, imi venea sa zbor. Si ca, daca n-as fi stat atata timp in coltisorul acela mic, rezemata de doi pereti, poate ca nu mi-as fi descoperit aripile. Cred ca, pana la urma, Loreto ne-a dat tuturor exact  ceea ce aveam nevoie. Asa imi place sa cred.

img_2688

Loreto, 8 septembrie 2016

Mai multe despre sanctuarul de la Loreto puteti citi in acest articol din “Lumina Crestinului” (editia online, pe site-ul Episcopiei Romano-Catolice de Iasi). Eu as sfatui pe oricine sa se documenteze din astfel de surse inainte de a ajunge la obiectivul vizitat (fie el religios, cultural sau o imbinare a celor doua) in loc sa se lase doar in baza explicatiilor ghidului, la fata locului. Din experienta personala pot sa afirm ca diferenta de perceptie nu e doar mare… este enorma.

Advertisements

2 comments on “Pelerinaj Italia (4): LORETO – in sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului

  1. Adelaide says:

    Foarte frumos scris, si Padova, si Lireto, bravo Mihaela!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s