I’m patient… the best is yet to come!

Nu ai nevoie de magie ca sa dispari. Tot ce-ti trebuie e o destinatie.

Mi-ar placea sa mi se potriveasca mai bine citatul de mai sus. Nu calatoresc eu atat de mult cat as vrea si nici peste tot pe unde as vrea, dar incerc sa fac din orice noua iesire un prilej de a-mi reaminti ca exista viata si dincolo de cotidian. Mai ales dincolo de cotidian. Nicio calatorie nu seamana cu alta si, mai important, niciun loc nu mai seamana astazi nici macar cu el insusi, dupa un numar (nu chiar mare) de ani.

Sf. Augustin spunea: “Lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc citesc doar o singura pagina.” Imi amintesc ca am inceput sa “citesc” abia pe aproape de mijlocul anilor ’90. Aveam vreo 16-17 ani si imi trebuia acordul parintilor pentru a iesi din tara 😀 . Am pastrat multa vreme primul pasaport, plin de vize. Acum nu mai este nevoie nici de documente stufoase, nici de timpi lungi de asteptare, nici de drumuri la ambasade. Nici macar financiar nu mai este un efort atat de mare. Tot ce se cere e dorinta de a iesi din noi insine, din comoditatea noastra, pentru a ne indrepta spre locuri care au potentialul de a ne ajuta sa strangem comori exact acolo unde rugina nu le atinge si unde hotii nu le fura. Si apoi, cum bine spune un proverb ebraic, “indiferent ce se intampla, o calatorie iti ofera intotdeauna o poveste de spus”.

Povestea din aceasta vara incepe cu o tara pe care, din motive neintelese pe deplin nici macar de mine, o simt ca fiind locul (dintre cele vazute pana acum) in care mi-as dori cel mai mult sa traiesc. Nu as vrea sa calatoresc acolo, ci sa pot calatori de acolo. Daca ati avut vreodata sentimentul ca ati ajuns intr-un loc in care va simtiti mai acasa decat acasa, daca ati invatat vreodata o limba doar de dragul de a o intelege si din bucuria de a o asculta cum suna, atunci intelegeti cam ce mi se intampla mie in SUEDIA. N-am scapat de sentimentul asta nici vara asta, desi sunt lucruri care nu imi plac acolo si nu-s putine. Orice as face insa, ramane acel feeling ciudat pe care nu reusesc sa-l interpretez. Un bun prieten mi-a sugerat ca remediu o calatorie in Israel (unde el locuieste deja de ceva ani buni si de unde e sigur ca nici eu nu m-as mai intoarce usor in Europa). Nu stiu daca Tel Aviv-ul m-ar face sa uit “si de 10 Stockholm-uri”, cum spune el 🙂 pentru ca nu am ajuns inca in Israel, dar se va intampla si asta candva, cu siguranta.

A doua parte a calatoriei a capatat, fara voia mea, si o oarecare nuanta istorica: LONDRA imediat inainte de BREXIT 😀 Sa nu radeti, timing-ul asta a avut si avantaje, mai ales ca am deschis bine ochii (si la propriu si la figurat) pentru a observa cum se desfasoara la ei o campanie “electorala”. Concluzia cred ca o puteti ghici si singuri: politica e una, sfanta, universala si la fel de insidioasa, oriunde s-ar afla. Am plecat din Londra in ziua referendum-ului, asa ca reactiile post – ce-or fi facut ei acolo le-am aflat, ca tot omul, de la TV.

Atunci cand te afli in capitala Regatului (inca)Unit, ai o singura dilema: sa trag, sau sa nu trag o fuga pana la PARIS? Am mai avut dilema asta si cu ceva ani in urma, asa ca de data asta am spus un “Oui” clar. Au urmat, astfel, vreo 4 zile (pline) in capitala Frantei, care mi-a furnizat cea mai mare surpriza din abia incheiata vacanta. Si nu, nu e legata de EURO, desi numai eu pot avea ghinionul de a nimeri intr-un oras mare in timpul manifestarilor sportive de anvergura. Va amintiti doar cine era in Londra acum 4 ani, in timpul Jocurilor Olimpice, nu? 😀

Si, in incheierea acestei introduceri, un citat din Marcel Proust care mie mi se pare absolut extraordinar: “Le véritable voyage de découverte ne consiste pas à chercher de nouveaux paysages, mais à avoir de nouveaux yeux.” Asa sa fie!