De ce nu suntem fericiti?

Poate ca la prima vedere titlul de mai sus, sau mai bine zis conceptul la care face trimitere, se afla in antinomie cu spiritul acestei Miercuri a Cenusii in care ne aflam astazi. Cat de potrivit este, prin urmare, sa reflectam asupra fericirii exact la inceput de Post Mare, un timp consacrat, prin excelenta, caintei, regretului, durerii, plangerii? Si totusi…

Young-Christian

Traim, pe parcursul intregii vieti, de cateva zeci de ori acest timp al Postului Mare. Daca ne analizam cu strictete, vom vedea ca, din aceste zeci, putem numara pe degete de cate ori am si acordat acestei perioade importanta cuvenita. Mergand mai departe cu observatiile, remarcam si faptul ca, in general, aceste cateva posturi tinute corect nu ne-au facut, pana la urma, nici mai buni, nici mai putin buni decat anul (sau anii) trecut(i). Ca ne regasim in permanenta in acelasi loc de unde am plecat, luand-o an de an de la capat, cu o rabdare de Sisif. Va intrebati probabil ce lagtura au toate acestea cu fericirea? Ajungem si acolo.

Traim intr-o lume confuza. Viata e grea, conditiile nu sunt tocmai cele de care avem nevoie, iar relatiile interumane sunt din ce in ce mai greu de stabilit, inteles, intretinut. Norocul nostru ca avem credinta, ca avem ceva care sa ne ancoreze in aceasta realitate dura, sa ne ajute sa trecem peste suferinta si deceptii. Iar in momentele frumoase, sa ne sporeasca bucuria. Il avem pe Domnul care ne primeste cainta, indiferent cat de pacatosi am fi, cu aceeasi iubire milostiva pe care o arata intregii sale creatii. Iar asta ne aduce o imensa, o enorma mangaiere.

Va regasiti in tabloul de mai sus? Cu siguranta, doar traim, cu totii, la nesfarsit acelasi scenariu. Il repetam cu obstinatie, impartind vina si responsabilitatile in toate partile, pentru ca asa ne-am obisnuit si consideram ca asa trebuie sa fie. Si, pentru a nu fi nedrepti, ne recunoastem si ne asumam propriile greseli, cerand din suflet si cu adevarata parere de rau iertare pentru ele. Iertam si noi, la randul nostru, celor care ne-au gresit, pentru ca asa e crestineste si in spiritul acesta am fost educati. Tinem posturile (mai ales Postul Mare), mergem la biserica, participam cel putin in fiecare miercuri si vineri la Calea Crucii, ne spovedim, ne impartasim mai des… Si atunci, de ce suntem tot aici? De ce trebuie sa incepem, in fiecare an, pregatirea pentru sarbatoarea Pastelui de pe aceeasi treapta? De ce ne multumim cu a fi doar crestini “caldicei”? Ne spune clar Biblia cat de periculoasa este o astfel de situatie.

Cu un an sau doi in urma, spunea un preot, in cadrul unei predici, ca in viata spirituala nu exista “statul pe loc”: ori inaintezi, ori dai inapoi. Inevitabil. E un mare adevar acesta, iar mie chiar imi pare rau ca nu aud subliniat mai des acest fapt in predicile duminicale. Pentru ca pe multi dintre noi, crestinii practicanti, ne pandeste la un moment dat pericolul autosuficientei si tentatia de a considera ca am ajuns deja intr-un loc confortabil, pe care trebuie doar sa il mentinem pentru a-i face placere lui Dumnezeu. Ori locul respectiv nu exista, el e o simpla inventie umana menita sa ne creeze noua un sentiment de securitate, dar care ne va sabota cu prima ocazie, ca orice altceva cu caracter iluzoriu.

Dar totusi, de ce nu suntem fericiti? Poate pentru ca ne invartim pana la ameteala in acelasi cerc, de cand ne nastem si pana la marea intalnire cu Tatal. Pentru ca nu avem curajul de a iesi din el, sau de a urca acea treapta care ne sperie (sau pe care deseori ajungem sa nici nu o vedem). Pentru ca tinem prea mult la zona noastra de confort si la tiparele de gandire pe care le-am mostenit si nu avem curajul sau forta mentala de a trece dincolo de ele. Pentru ca il aprobam pe Isus, ii cunoastem invataturile, dar nu il urmam cu adevarat, caci in situatiile de reala alegere stim bine ca nu vom proceda niciodata ca El. Nu suntem fericiti pentru ca nu putem avea si fericire adevarata, si radacini ale pacatului adanc sadite in noi. Si oricate mici cainte am avea de-a lungul vietii, oricate prezente duminica la Liturghie, oricate fapte bune vom face (intr-un mod mai mult sau mai putin dezinteresat), oricat de zgomotos ne-am manifesta credinta sau bunele intentii, pana nu vom patrunde acolo, in sufletul nostru, in constiinta noastra, pentru a o elibera de “buruienile” care o sufoca, nu vom trai decat acelasi lamentabil scenariu, an dupa an, post dupa post.

Nu trebuie sa incercam sa facem totul dintr-odata. Sa nu ne facem iluzii ca vom reusi sa scapam de toate defectele, viciile, pacatele recurente intr-o singura “sedinta”. Rabdarea nu e punctul forte al omului, asta se stie, dar din nefericire e o trasatura definitorie a diavolului. Sa invatam sa alegem, sa identificam, sa separam acele elemente din interiorul nostru care ne blocheaza evolutia spirituala. Iar apoi, cu rabdare si exigenta, si cu o staruinta care trebuie sa ne devina o a doua natura, sa le eliminam rand pe rand. Pentru ca altfel nu vom putea face loc virtutilor care ne lipsesc, iar compromisul de a avea cate putin din fiecare nu e viabil, ne-o spune si Isus in Evanghelie:

Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă și bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche. Tot așa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se pierd. Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.

Nu stiu cum gandesc altii, dar pentru mine Postul Mare si fericirea sunt realitati perfect compatibile. E o perioada in care ma pot dedica si pot lucra mai mult pentru propria mea fericire decat in oricare alta perioada din an. Iar daca munca interioara depusa e serioasa si perseverenta, am sanse reale ca in urmatorul sa pornesc deja cu o treapta mai de sus. Pentru ca, intr-adevar, nu exista stagnare. Totul in univers e o curgere, o miscare continua, iar pacatul suprem e sa ne lasam intepeniti acolo unde mintea noastra limitata considera ca ne este bine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s