Planul lui Dumnezeu

O floare micuţă şi curioasă l-a întrebat pe Tatăl-copac: “Unde am fost înainte de a ma fi născut?” şi…a descoperit o putere care dezvoltă toate fiinţele din natura.

Îţi mai aduci aminte când ai pus pentru prima oară întrebarea “Unde am fost înainte de a mă fi născut? “

La mine, asta s-a întâmplat într-o minunată zi de primăvară. Totul era înflorit şi miresme plăcute umpleau aerul. Fluturaşi coloraţi şi albinuţe zgomotoase zburau din creangă în creangă, şi deodată am simţit că viaţa e veşnică. Şi atunci, brusc, mi-a venit întrebarea:

“Unde am fost înainte sa ma nasc?”

Şi cine poate să răspundă mai bine la această întrebare, dacă nu Tatăl-copac pe ale cărui ramuri m-am legănat?

“Tată-copac, unde am fost înainte de a deveni o floare roz?”, l-am întrebat emoţionată.

Tatăl-copac a zâmbit şi mi-a răspuns : “Ai fost parte din planul lui Dumnezeu”.

Aceasta a fost prima oară cand am auzit aceste cuvinte fermecate – “planul lui Dumnezeu”. Am vrut să-l întreb pe Tatăl-copac mai multe despre asta dar, exact în acel moment, o libelulă cu aripioare strălucitoare a aterizat exact pe mine.

floare

Am fost şocată, emotionată şi m-am înroşit toată la întâlnirea cu această frumoasă libelulă. În picioruşele ei purta săndăluţe de aur, la fel ca Cenuşăreasa, iar când a plecat, o săndăluţă a rămas la mine.

Am păstrat săndăluţa în cutia mea de comori, nici măcar Tatălui-copac nu i-am povestit, dar cred ca el ştia oricum. Pentru că, din acea zi, Tatăl-copac a inceput să-mi dea mai multa apa decat înainte, iar frunzele verzi îmi pregăteau griş dulce, cu mult zahăr.

Am mâncat şi am mâncat, până ce am devenit dintr-o floare frumoasă şi roz…. ceva grăsuţ şi verde.

“Ce se întâmplă cu mine ?” l-am întrebat pe Tatăl-copac.

“Este vârsta maturizării, te coci, te dezvolti. Cu toţii trecem prin asta – este o parte din planul lui Dumnezeu.”

“Eu sper foarte mult că acest plan are un scop final fericit”, i-am spus Tatălui-copac. Deoarece începuse să-mi fie teama că voi rămâne în forma asta urâtă toată viaţa.

Astfel a trecut vara şi a venit toamna. Culoarea frunzelor s-a schimbat din verde în galben şi roşu, şi în cele din urmă vântul puternic le-a smuls din copac şi am rămas singur. În acea perioadă eram deja un fruct copt roşiatic.

Într-o dimineaţă, am văzut un copilaş care s-a apropiat de creanga pe care stăteam. A întins mâna şi m-a rupt. M-a mâncat cu poftă, până nu a mai rămas din mine nimic, înafară de un sâmbure micuţ pe care l-a aruncat pe pământ. Apoi m-a călcat şi am intrat adânc, adânc în pământ.

E linişte şi întuneric ca-n mormânt. Departe de Tatăl-copac care îmi dădea intotdeauna apă, departe de frunzele care îmi pregăteau griş dulce. Eram singur, singurel într-un loc atât de străin. “Aici sigur nu mă va găsi nici un plan al lui Dumnezeu!” m-am gândit,  şi de atâta tristeţe am început să mă descompun şi să plâng.

Dar apoi, atunci când nu mă mai aşteptam la niciun sfârşit fericit, am simţit o nouă putere in interiorul meu. O forţă care mă împingea să mă schimb şi să cresc. Mi-am dat seama că Tatăl-copac a pus în sâmbure tot ceea ce îmi era necesar şi ca pământul, de fapt, nu era duşmanul meu. Din contra. Apa ploii trecea pe lângă mine şi tot ceea ce trebuia era să ştiu cum să o iau.  Şi asta era ca o minune. Eu pur şi simplu ştiam cum să fac asta! Pentru că, chiar şi in sâmburele cel mai micuţ, cum eram eu, există o forţă a vietii care ii poarta de grija  şi îl împinge înainte.

În final, am devenit un copac cu flori roz, parfumate, şi stăteam nu departe de pomul din care am venit.

copac

Într-o zi frumoasă de primăvară, am auzit din nou întrebarea: “Tată, unde am fost eu înainte de a ma fi născut? “

Mi-am întors ramurile ca să văd cine a pus această întrebare.  Am căutat printre flori, dar nu am găsit-o pe cea care a întrebat. Pentru ca de data asta fusese o fetită care şedea la umbra mea, împreună cu familia ei.

Părinţii ei au zâmbit unul la altul, iar tatăl ei i-a povestit secretul despre planul lui Dumnezeu.

Aceasta era o ocazie pentru mine să ascult continuarea poveştii pe care Tatăl-copac a început să mi-o povestească, atunci când si eu eram încă o floare micuţă şi roz. Tatăl fetiţei i-a povestit despre puterea care dezvoltă toate fiinţele – pe mine, pe Tatăl-copac, pe fetiţă şi pe familia ei, puterea care dezvoltă totul cu dragoste şi înţelepciune.

Iar de data asta, nicio libelulă nu mă va deranja să ascult sfârşitul poveştii…

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

2 comments on “Planul lui Dumnezeu

  1. Ildiko says:

    Ce poveste frumoasa! Ela, tu aveai o adevarata colectie, din cat imi amintesc. Imi plac mult desenele tale.

  2. Mihaela says:

    Ildiko, nu sunt ale mele desenele, doar seamana ca stil 🙂 Nici autorul povestirii nu stiu cine este (eu am primit-o pe mail) dar mi-a placut mult de tot.
    Cat despre “colectie”, nu o mai am. Cum nu mai am nici multe dintre meditatii. Daca mai gasesc ceva, pun aici, promit 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s