LICHEN
Licheń Stary, o localitate situata in partea centrala a Poloniei, a fost o “abatere” destul de serioasa de la traseul nostru, care dealtfel s-a invartit mai mult prin zona de sud a tarii. Prima data cand l-am studiat m-am intrebat: “Oare ce-o fi acolo asa important de justifica parcurgerea unei asemenea distante?” Drept urmare, sanctuarul din Licheń a fost primul in legatura cu care am cautat info pe internet si, slava Domnului, am gasit din plin. Nu mai spun ca am facut ochii mari cand am vazut cum arata si am uitat complet de abateri si distante suplimentare 😀
Fotografia de mai jos nu imi apartine (sursa aici) dar am pus-o special pentru ca eu nu am avut posibilitatea sa am o asemenea perspectiva, iar sanctuarul chiar merita admirat in toata maretia sa. Caci acesta este sentimentul pe care il incerci cand ajungi pentru prima data acolo.
Construit, se pare, cu intentia de a fi un “concurent” pentru Czestochowa (da, nu e cazul, sunt doua lucruri diferite si fiecare are rostul si rolul sau), sanctuarul din Licheń impresioneaza prin… tot. Nu stiu daca reuseste intotdeauna sa entuziasmeze pe toata lumea, dar pe mine m-a cucerit iremediabil. Nu am gasit, practic, nimic care sa nu imi placa… si pe cuvant ca am cautat. Am prins si o zi superba acolo, insorita si nu foarte rece, care a contribuit din plin la atmosfera de poveste. Nu pot sa spun ca bazilica in sine e cea mai potrivita pentru rugaciune si interiorizare (ai nevoie de timp pana sa ajungi la starea respectiva – adica am nevoie de timp, stiti povestea 🙂 ) pentru ca atunci cand intri nu stii la ce sa te uiti mai intai. Mult accent pus pe simetrie, atat la interior cat si la exterior, daca va uitati numai la ferestrele alea… Eu oricum am o preferinta pentru ordine si simetrie, chiar intr-o oarecare maniera militareasca, as putea spune 😀 , asa ca la Licheń m-am simtit “rasfatata”.
Inainte de a ajunge am aflat ca, la sanctuarul din Licheń, aproape totul are o semnificatie: treptele de la intrare sunt in numar de 33 (numarul anilor petrecuti de Isus pe pamant), are 52 de usi (numarul de saptamani intr-un an) si 365 de ferestre (numarul de zile/an). Tavanul este sustinut de 12 coloane (numarul apostolilor) iar cupola se sprijina pe 4 coloane (patru evanghelisti). Este unul dintre cele mai mari sanctuare din lume (nu am retinut exact al catelea, dar oricum e intre primele zece). Si inca un fapt demn de mentionat – sanctuarul are opt orgi (una situata clasic, central, celelalte pe laterale). Chiar mi-au placut in mod special orgile de la Licheń – din punct de vedere cromatic, combinatia de rosu inchis cu auriu este una din preferatele mele, iar la Licheń am tot intalnit-o.
Interiorul bazilicii:
La intrare:
“Subsolul” e in acelasi ton. Am avut parte aici si de o liturghie celebrata intr-o capela cu vedere spre gradina (imi pare rau ca nu am facut poze) asa ca e de inteles de ce a fost totul asa fain la Licheń, nu?
Si doua poze “imprumutate” de pe site-ul sanctuarului – nu de alta, dar daca as lasa doar fotografiile facute de mine i-as face o mare nedreptate 🙂 Pe coloane sunt inscriptii cu numele donatorilor, majoritatea pelerini (nu se mai sfarseau, va dati seama cam cat de multi trebuie sa fie!)
In sfarsit, imagini si din exterior… Foarte frumos totul, niste brazi argintii vigurosi de nu-ti venea sa-ti mai scoti mainile dintre crengile lor (nici in Zakopane nu am vazut asa brazi), flori peste tot, ornamente si statui, soarele sus pe cer… ce mai, mi-a trecut pe undeva, printr-un coltisor al mintii, gandul ca, daca ar fi sa se intample necazul asta vreodata, acum ar fi momentul potrivit sa nu porneasca autocarul 😀
Nu stiu cand si daca voi mai avea ocazia sa revin la Licheń. E unul dintre locurile pe care mi-as dori sa le revad si sa am timpul necesar pentru a ma plimba si retrage cateva momente in liniste. Si e un loc pe care il pot recomanda fara ezitare, din toata inima. Stand acolo, chiar mi-a trecut prin minte ideea ca, ipotetic vorbind, daca as fi putut sa ma mai casatoresc o data, aici mi-ar fi placut sa fac cununia religioasa. Am vizitat multe catedrale si bazilici impunatoare, dar nicaieri nu mi-a trecut prin minte o astfel de idee. Interesant.
Pana la urma, carei femei nu i-ar placea sa se simta printesa pentru o zi? Cum sa rezisti la asa ceva? 😀
KALISZ
La Kalisz am vizitat un sanctuar dedicat Sf. Iosif. Intr-adevar, daca sanctuarele mariane sunt ceva obisnuit, sanctuare inchinate Sf. Iosif nu exista asa multe. In ce ma priveste, e singurul pe care l-am vazut deocamdata.
Sanctuarul din Kalisz a fost vizitat si de Sf. Papa Ioan Paul al II-lea in anul 1997. Biserica (care are rangul de Basilica Minor) adaposteste o icoana care mi s-a parut extrem de interesanta, pentru ca e o reprezentare atipica a Sfintei Familii: pe orizontala, Isus, Maria si Iosif si pe verticala Tatal, Fiul si Sfantul Duh formeaza o cruce, inima si legatura acestora fiind Isus. Mi-a placut foarte mult icoana si chiar planuiesc sa am o astfel de reprezentare si acasa, cat de curand.
Aceeasi icoana, in varianta pictata, pe unul dintre peretii laterali ai bisericii. Foarte frumoasa!
ZDUNSKA WOLA
La Zduńska Wola am vazut casa natala a Sf. Maximilian Kolbe, preot si calugar franciscan care a murit in lagarul de concentrare de la Auschwitz. Am vizitat, de asemenea, biserica in care a fost botezat Sf. Maximilian Kolbe. Pe Wikipedia gasiti informatii bine structurate despre viata acestui sfant, care chiar merita citite.
N-am reusit sa ma obisnuiesc, cat am stat in Polonia, cu felul “misterios” al gramaticii poloneze prin care Maximilian devine Maksymiliana, Jan – Jana si asa mai departe 😀
AUSCHWITZ
Motto: “Those who do not remeber the past are condemned to repeat it”.
Cred ca peste asta voi trece repede pentru ca, pe cat de mult mi-a placut la Licheń, pe atat de putin mi-a placut la Auschwitz. Evident, puteam alege sa nu intru, la o adica, dar nu experienta vizitei in sine a fost neplacuta, cat mai ales sentimentul ala nedeslusit ca te afli intr-un loc in care energia mortii e inca prezenta si nu a trecut un numar suficient de ani pentru ca tot ce-a fost negativ acolo sa dispara pentru totdeauna. M-am bucurat macar pentru faptul ca programul nostru nu a inclus si lagarul de la Birkenau.
Desi am spus initial ca nu-mi trebuie nicio poza, nimic care sa-mi aminteasca de asa un loc, am facut pana la urma si cateva fotografii. Asta ca sa am ce arata nepotilor ca dovada cand le voi spune ca na, am facut-o si pe asta, in numele istoriei care mi-a placut intotdeauna… am fost la Auschwitz! Lesne de inteles e faptul ca nu mai calc pe-acolo in vecii vecilor!
Fotografiile (unde a fost voie de fotografiat) fara prea multe explicatii… cand am ajuns la cuptoare si camera de gazare, chiar am scos cu greu telefonul din buzunar. Cea cu spanzuratoarea nu mi-a iesit. Semn divin.
Si celula in care a murit Sf. Maximilian Kolbe (sursa imaginii):
Looking Within 
Mergem si noi la Lichen, in decembrie. Nu ti-a spus Anders? Pentru ca nu era programat, a fost o decizie de ultim moment. Icoana respectiva vrei s-o pictezi tu, sau cum?
Mi-a spus. Da, asa am de gand, sa pictez eu icoana, daca voi reusi sa ma mobilizez suficient. Deocamdata sunt la stadiul de schita in creion 😀
We have been to Lichen, on our way to Gdansk..you were absolutely right!!! Poland is an amazing discovery in itself. I took some good photos though, despite the crappy weather.